As fi vrut sa spun: "mi-a venit sa iubesc", "el este cel care ma face sa ma simt fericit", sau alte cuvinte fara sens. Pur si simplu, asa din senin. Nu e deajuns sa adormi cu cineva in brate. Trebuie sa simti ca pe langa acea mana care te curpinde, mai esti invaluit si de altceva. Cred ca sufar de o blazare chinuitoare. Momentul e si foarte prielnic. Spuneam de blazare, e acea blazare a bautorului de cafea fara tigari, a curvei cinstite care n-are parte de pula. Cu cat se apropie mai mult sarbatorile, cu atat mai indispus sunt.
L-am sunat. Ospatarul meu a venit si l-am futut. Dar parca n-a fost la fel. Nu-mi plac comparatiile desuete. A fost un fel de ciorba reincalzita. El n-avea nicio vina. Ba din contra, a dat tot ce-a avut mai bun din el. Eu in schimb eram absent. Absent total si poate deloc motivat. Ma gandeam la vara, la nisipul din vama, la Piciul, la Patratel la toti cei cu care m-am futut si de care imi aduc aminte. Semana cu sarbul din Belgrad. Hmm, misto partida. I-am simtit intr-un final stropii de sperma pe pieptul meu. Deloc inspirat l-am intrebat: "ai si terminat?" Remarcase absenta mea. M-am chinuit efectiv sa termin. Simtea si el asta. A inceput sa mi-o suga. Cu un efort care-n alte cazuri nu era necesar terminasem si eu. A fost un altfel de orgasm. Unul cersit parca.
A ramas sa doarma la mine. Afectuos, m-a luat in brate. Si-a intis bratul drept peste mine, cuprinzandu-ma cu el. Ma uitam la perete imaginandu-mi-l in diverse culori. Adormisem.
M-a trezit zgomotul unei cani cazute in ghiuveta. De foarte mult timp n-am avut parte de asta ceva. Cafeaua sa fie gata cand ma trezesc, chiar daca de data asta era oarecum fortata trezirea.
- Scuze, scuze, scuze, n-am vrut, dar mi-a alunecat din mana. Ti-am pregatit cafeaua.
E ceva ciudat cu mine. Poate c-am innebunit, poate e doar sfarsitul unei ere, poate... nu stiu. Ar fi fost frumos sa-i multumesc, dar n-am avut puterea s-o fac. Oricum, nu sunt prea vorbaret dimineata.
- Ai iesit foarte frumos in poza asta.
- Multumesc, esti un dragut.
Lipsesc iarasi din peisaj, poate m-am integrat in poza pe care el o admira. Simt ca ceva nu este intr-adevar in regula cu mine. Imi place si nu imi place.
-Daca ai chef, vino diseara pe la bar si vedem ce facem dupa aia.
-Ok.
Afara e soare. Cred c-am sa fac o plimbare. Sunt oarecum trist iar starea asta nu-mi place. Oamenii cand sunt tristi au tendinta de-a se uita in oglinda. Si cad ucisi intr-un final de imaginea pe care-o vad.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu