Condusul imi deschide noi orizonturi. Apoi brusc imi dau seama ca uneori sunt singur. Chiar si in visuri. Cautam un suflet cald care sa ma tina in brate. Cand iluziile sunt moarte doar insomnia ma mai ia in brate si imi spune cel mai sincer "te iubesc".
Singurul partener de drum este telefonul care doarme linistit pe scaunul din dreapta. Grinder-ul beepaie. Tinder-ul ofteaza. Match-uri peste match-uri. Mi se face somn si eu mai am vreo 300 km de condus. Telefonul se trezeste din amorteala. Suna! Cand i-am auzit vocea am crezut ca nu-i adevarat. Vrea sa ne intalnim. O cafea, sau doar ca sa stam de vorba. Adica sa pierdem timpul. Pula mea, cum vrei tu.
Sunt clipe cand lumea ma priveste cu prea multa atentie. Genul acela de privire fixa si perversa, doar ca a lui era asortata cu un zambet lung cat o zi de post. Imi face avansuri ca si cum as fi o adolescent. Vrajeala aia ieftina din perioada studentiei. Si doamne, cat de mult vorbeste. Cel putin nu spune prostii.
- Stiu ca vorbesc mult, imi spuse el, dar asa-mi place mie!
- Pe cat de mic si firav ma vezi, pe atat de dracusor sunt.
- Ce naiba, sunt student la jurnalism!
Inca un student, imi spun in minte. Prevad ca intr-un timp foarte scurt o sa trecem la sesiune si examene.
- Ok, dar nu cred ca ai urcat la mine in masina sa facem terapie, ca ai tu o problema cu vorbitul!
- Ha ha ha, nu mah, stai linistit! - afisandu-si inca odata zambetul larg.
- Stii, ti-am citit blogul! ... sursura el printre dinti.
- Doar acum? Hmm, ma dezamagesti! In fine, ce concluzie ai tras?
Nu am asteptat sa-mi ofere niciun raspuns. Nu mai aveam timp pentru asta. M-am aplecat peste el si-
