Era momentul sa ma reintorc la una dintre vechile mele iubiri, avioanele. Mi-era dor de ele, mi-era al naibii de dor sa ma aflu "sub ele" cand aterizeaza. Feeling-ul pe care il ai e de-a dreptul superb. Chiar si prin parbrizul plin de stropi de ploaie avioanele sunt magnifice.
Deja au aterizat doua, Al Italia si LOT-ul, iar in curand trebuie sa aterizeze si Malev-ul. Imaginea perdelei de apa pe care o lasa rotile la contactul cu pista e senzationala. Pana si pista aeroportului, puternic luminata, iti da o feeling aparte. Chiar daca conditiile meteo nu sunt dintre cele mai bune, ploaia are farmecul ei.
Vin destul de des sa le vad, nu conteaza ca e iarna sau vara, soare sau ploaie. Atunci cand simt nevoia sa-mi pun ordine-n ganduri vin aici. Intr-o vreme obisnuiam sa iau pe cineva cu mine, acum prefer sa le vad singur. Sunt doar eu cu ele, iar altceva nu conteaza.
Cineva spunea odata: sa proiectezi un avion e simplu, sa-l construiesti e o arta, sa-l pilotezi e totul. Vorbele astea mi-au ramas amprentate in minte. Cred ca intr-o alta viata am fost pilot, altfel nu-mi explic pasiunea asta pentru ele. Daca as fi pus sa aleg ... cu greu as alege altceva decat avionul.
Gata, e timpul s-o tai spre casa.
