Lor...

Mi-e dor de partidele fierbinti pe plaja in Vama Veche cu Patratel, de inocenta si timiditatea Piciului, de eleganta si zambetul Confidentului, de naturaletea Bleachului, de mine!

Azi vreau sa rad

Vorbe

Rasfoind "netu" zilele astea am ajuns la un topic interesant. "Tu cand iubesti? "

Ca si altii, m-am gandit si eu mai bine, iar privind in trecut am vazut cat de mult greseam.
Probabil nici tu nu stii, sau probabil nu ti-ai dat seama, dar nu-l iubesti atunci: cand il suni de zece ori pe zi sa-l intrebi ce face; cand de abia astepti sa va intalniti ca sa va futeti din nou pentru ca-ti place cum arata sau cum se fute; cand il acoperi noaptea cu plapuma sa nu-i fie frig; cand strangi masa dupa el chiar daca era de datoria lui s-o faca; cand il scoti la un film sau la un spectacol in oras; cand il inviti la masa; cand te duci intr-un loc cu el, pentru ca acolo ii place lui; cand ii esti alaturi si-l asculti ore in sir doar pentru ca are o problema; cand il bombardezi cu emoticonuri de iubire pe messenger; cand ii imprumuti bani, chiar daca nu-i ceri inapoi.

Il iubesti atunci cand...cu toate ca-ti adreseaza cuvintele grele tu tot l-ai strange in brate; el te refuza iar tu ti-ai da sufletul pentru el; dimineata te trezesti cu el in gand, iar noaptea adormi melancolic
ca el nu e langa tine; cand inchizii ochii iar el te inconjoara cu fiinta lui, apoi ii deschizi si tot nu vezi nimic altceva decat pe el.
Candva eram eram capabil de asa ceva. Acum, sunt doar vorbe.

Iluzii

Monotonie si liniste. Imi plac din ce in ce mai mult. Nu e decat o stare temporara, dar extrem de benefica pentru a privi in spate. Nu cu regret, poate doar cu mici retineri. Alegerile au fost facute c-au fost bune sau c-au fost rele.

Un rezumat scurt la sfarsitul verii nu bifeaza atat de multe "partide" pe cat m-as fi asteptat. Nu-mi pare rau. Daca anul trecut, cam tot pe vremea asta, incepusem sa scriu despre Patratel si aventurile noastre nebune, acum nu exista un subiect principal. Vara asta n-a avut un lider. In schimb, vara trecuta se termina incediar pentru mine, cu nopti de betie si sex in Vama Veche, apoi a urmat toamna cu Piciul si tot asa.

Cred ca mi-am pierdut "antrenamentul". Normalitatea era "aia" ... sau "asta"? Maratonul sexului oboseste, dar refuz sa cred c-am ajuns la capatul cursei. Mai sunt multe de explorat si multi (sau multe) km (sau altceva) de parcurs. Totusi, am un ciudat sictir de toamna. Intr-o discutie avuta recent cu cel care era Confidentul meu odata, am ajuns la concluzia ca trebuie sa fac ceva. Nu sex! Altceva! Poate sa ma duc la un psiholog.

Tocmai ce-a aterizat cursa Air France de la Paris. Ador sa le privesc de ori de cate ori am ocazia. Vin aici la capatul pistei sa ma uit la ele. Ma linisteste acest "sport". Imi dau seama ca cei din avion de abia asteapta ca aeronava sa atinga pista, mie in schimb imi place sa privesc coborarea lenta si sa ascult zgomotul motoarelor Rolls Royce sau Pratt and Whitney.
Going back in town.

Obsesiv

Imi amintesc acea data cand obosit fiind am adormit cu capul pe pieptul lui. Imi ardeau ochii de oboseala, fruntea imi era poate usor umeda, de emotie, de la oboseala, de transpiratie, cine mai stie. Ritmul alert al respiratiei noastre este singurul factor care perturba linistea locului ales cu mare grija. Gandul ca se va intoarce pe-o parte, iar eu n-am sa-i mai aud bataile inimii, parca nu ma lasa sa adorm. L-am cuprins de mijloc ca intr-un cleste si-l tineam strans la pieptul meu.

Era o oaza de liniste, una perfecta de care aveam mare nevoie. Un loc de unde nu vroiam sa ma mut sub nicio forma. Adormisem.

Ma urmaresc obsesiv in vis. I-am visat si de data asta. Multi, foarte multi. N-am fost niciodata curios sa le aflu semnificatia si nici nu vreau. Ma simt confortabil cu "misterul" asta. Ma plimbam pe pajistea pustie iar ei se tineau dupa mine. Colorati, in contraste naucitoare. Erau peste tot dar totusi nu-i puteam atinge. Roiau in jurul meu iar senzatia devenea obositoare, enervanta sau poate mi se parea mie. As fi vrut sa pun mana. Sa-l tin pe unul in palma. Macar unul, dar din pacate era imposibil.

Nu stiu cat a durat visul. N-am fost in stare sa aproximez. Cred ca a fost ceva fulger, mai putin de-un minut, poate cateva secunde. M-am trezit simtind mangaierile lui pe crestet. In generozitatea lui, chiar daca pozitia ii era incomoda, a facut astfel incat sa-mi fie mie bine. Ma mangaia in continuare pe obraji, pe cap oferindu-mi o stare de liniste dupa care am tanjit intotdeauna. Traim un moment frumos. Un moment pe care l-ai da si pentru zece partide bestiale de sex.

- Ai visat ceva?

- Da, cred ca da.

- Ce?

- Nu stiu.

A murmurat ceva, n-am inteles ce. Avea o privire blanda, doar ca izvorea din niste ochi foarte tristi. O tristete pe care n-aveam cum s-o alung. Era prizoniera ochilor sai. Prezenta ei acolo ii trada un regret, o suferinta interioara.

Amandoi stiam si eram constienti ca traim "doar" clipa. Un moment frumos pe care l-as fi "inghetat" sa nu se termine. Din pacate nici acest moment unic n-avea cum dureze "forever".

Sunt zile cand mi-e foarte dor de el. Din pacate la fel cum am procedat si cu alte persoane deosebite l-am indeparat de mine.

Visasem fluturi.

Vecinul

Era trecut de miezul noptii cand ajusesem acasa. Trantisem destul de tare usa de la bloc indreptandu-ma in viteza spre cea a liftului. De aici iesea noul meu vecin, imaginea perfecta a anorexiei, as putea spune chiar "starul" de pe coperta revistei Foamea, ultimul numar. N-are mai mult de 20 de ani, cam un metru optzeci si cel mult 65de kilograme. Din castile pe care le avea pe urechi "urla" melodia Madonnei - Vogue.

Nu, nu e gay, cel putin pana la proba contrarie, dar are un zambet al naibii de frumos. Numai si numai pentru zambetul ala m-as fute cu el. Urmeaza sa ne imprietenim, sa schimbam id-ul de messenger, dvd-uri iar intr-un final, probabil, anumite fluide.

Acum imi pare rau ca nu l-am inghesuit in lift, cine dracu mai circula la ora aia cu liftul. N-avea sens eram oricum destul de "stors", terminasem un date, prematur sa ma arunc in altul. Ocazii sa ramanem blocati in lift se vor mai ivi.